#Rezist vs. Vestele Galbene
Observ prin spațiul social media cum destul de multă lume acreditează idei de genul că mișcarea vestelor galbene ar avea ceva în comun cu mișcarea #Rezist. Unii o fac ca să asocieze #Rezist cu extremismul, pentru a legitima abuzurile Jandarmeriei Române din 10 August, în timp ce alții (din tabăra rezistenților) văd în protest modalitatea de rezolvare a tuturor problemelor, chiar și dacă (la „nevoie”) se ajunge la violențe.
Am să încerc să demontez aici aceste teorii care, din punctul meu de vedere dovedesc o crasă lipsă de înțelegere a fenomenelor în cauză.
În primul rând, diferența esențială dintre cele două mișcări este că #Rezist are la bază principii (neamestecarea politicului în actul de justiție, reformarea clasei politice pentru a scăpa de penali, etc.), în timp ce #Extremist (am să îmi permit să-i numesc așa pe galbenii din Franța) are la bază chestii materiale, de genul „vrem și noi o ciozvârtă”.
Mesajul #Rezist a fost unul, în general, coerent și la obiect, în timp ce mesajul #Extremist a fost, pe rând: acciza, nivelul de trai, mandatul președintelui, averile bogaților și „multe altele”. Dealtfel, în cazul #Rezist aria de susținători a crescut în timp (adunând pe drum actori, scriitori, istorici, filozofi, intelectuali, etc.), în timp ce în cazul #Extremist efectul a fost unul opus; lipsa de substanță a protestului a făcut ca numărul celor ieșiți în stradă să scadă de la o săptămână la alta, rămânând în final o mare gloată de huligani care a deturnat un protest dealtfel întemeiat și calm, la început, transformându-l într-o vânătoare de „burghezi”. Și la capitolul cantitativ există ceva diferențe. În timp ce vestele galbene au strâns undeva la 280.000 de oameni în prima săptămână, #Rezist a cam bătut milionul (dacă e să judecăm după semnăturile de la „fără penali”); asta în condițiile în care Franța are o populație de aproape 3 ori mai mare decât România.
Ar mai fi de menționat și faptul că, în timp ce #Rezist este îndreptat împotriva PSD, care cu o legitimitate de 20% din totalul electoratului încearcă să facă reforme pe care nu le-a propus în programul cu care a câștigat alegerile, #Extremist se revoltă împotriva unei măsuri a administrației Macron (girat de către 50% din electorat), care, din câte înțeleg, face parte din proiectul politic propus la alegeri.
Așadar, în afară de faptul că ambele sunt niște organizații de protest ad-hoc, nu prea există alte similitudini esențiale intre cele două mișcări. Ce s-a întâmplat ieri în Franța seamănă mai degrabă cu o scenă în care un copil răzgâiat, supărat pentru că nu i s-a făcut un moft, începe să urle și să arunce cu tot ce-i vine la mâna, într-o încercare disperată de a atrage atenția asupra lui. Dacă această mișcare ar fi avut ceva substanță, ar fi reușit probabil să adune mai mulți simpatizanți. Așa, chiar dacă au obținut anularea (sau amânarea) accizei, este o nimica toată. Mâine probabil vor realiza că viața lor nu era nasoală din cauza accizei, ci din cauza altei taxe. Sau a vreunui imigrant român, tunisian sau algerian. Naiba știe…
P.S. Și dacă tot suntem la subiect, atașez în secțiunea comentarii și un sondaj care arată compoziția social-ideologică a vestelor galbene: din sondaj reiese că peste 60% dintre ei sunt partizani ai partidelor cu ideologii populist – extremiste (42% ai lui Le Pen și 20% ai lui Melenchon) și doar 5% dintre cei care l-au votat pe Macron. Asta ca să știm despre cine vorbim…
Sursa: Facebook