Liviu Pleșoianu despre redevențele și taxele petroliere: „ASTA SCHIMBĂ TOTUL!”
Intr-o postare pe Facebook, deputatul PSD Liviu Pleșoianu face o analiză cronologică a legilor, OUG-urilor si HG-urilor emise de la revoluție incoace și care ar fi trebuit să reglementeze situația impozitelor, redevențelor și taxelor din industria petrolieră a tarii.
Liviu Plesoianu (foto: cdep.ro)
Doar că toată investigația lui Plesoianu, conduce la concluzia că s-a creat un haos legislativ ce face ca România să fie secătuită de propriile resurse naturale, resurse ce au fost vândute cu spor și pe nimic de politicienii perindați de-a lungul timpului, in special in perioada Năstase.
Dar iata mai jos mesajul integral postat de Plesoianu pe pagina sa de social media.
„10 subiecte esențiale, fără menajamente…
1. #RESURSE: Lăsați Legea Offshore! Nu vă duceți după fentă! În realitate, Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 este încă ÎN VIGOARE, iar acordul de concesiune din 2008 (bazat pe redevențe) este NUL!
Văd că își tot dau unii cu părerea privitor la Legea Offshore. Legea Offshore are părți bune și părți proaste, față de varianta din luna iulie. Atât s-a putut în condițiile de… colaborare cu o parte din partenerii de la ALDE. Ăsta este adevărul și o spun cât se poate de direct! Dar am o veste pentru toată lumea: se discută total PE LÂNGĂ SUBIECT! Vorbim absolut DEGEABA despre Legea Offshore! Așa cum am demonstrat, cu legile în față și cu lux de amănunte, Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 este încă ÎN VIGOARE, iar acordul de concesiune din 2008 (bazat pe redevențe) este NUL!
Plesoianu sugereaza ca legea offshore ar fi o „fenta” (foto: Facebook/Liviu Plesoianu)
Iată încă o dată demonstrația, cu speranța că de data asta va prelua știrea toată presa rămasă independentă (și cu speranța că pe români îi va interesa subiectul și vor da de veste mai departe…):
a. În anul 1992, a fost semnat Contractul de Împărțire a Producției, prin care statul român urma să obțină 45% din producția efectivă, din RESURSA efectivă de la Marea Neagră!
b. Ulterior, OUG 47/2002 modifică Legea Petrolului nr. 134/1995 și introduce redevențele. Însă OUG 47/2002 NU modifică și ART. 42 din Legea Petrolului nr. 134/1995 (de la „Dispoziții tranzitorii și finale”), care zicea așa: „Prevederile acordurilor petroliere, încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și aprobate de Guvern, rămân valabile în condițiile în care au fost încheiate pe întreaga lor durată.”
Prin urmare, Contractul de Împărțire a Producției din 1992 rămânea în picioare!
c. Mai departe, Legea Petrolului nr. 238/2004 introduce la rândul ei redevențele, dar – ca și în cazul Legii Petrolului nr. 134/1995 – NU afectează acordurile petroliere anterioare! Art. 61 alin. 1 din Legea Petrolului nr. 238/2004 (Capitolului IX – Dispoziții tranzitorii și finale) garanta păstrarea vechilor acorduri petroliere în forma în care fuseseră încheiate: „Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condițiile în care au fost încheiate”!
Prin urmare, Contractul de Împărțire a Producției din 1992 rămânea în continuare în picioare!
d. Guvernul din 2007, cu semnătura premierului Tăriceanu și a ministrului Vosganian, emite OUG 101/2007, prin care ABROGĂ taman articolul 61 alin. 1 din Legea Petrolului nr. 238/2004 care asigura păstrarea Contractului de Împărțire a Producției din 1992.
Apoi, Guvernul Tăriceanu emite HG 1446/2008 prin care aprobă noul acord petrolier – secretizat (Actul adițional nr. 11)! – care înlocuiește Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 cu un acord de concesiune bazat pe minusculele redevențe.
Prin urmare, Contractul de Împărțire a Producției din 1992, din nefericire, pica!
e. Vine însă din fericire anul 2009, când Parlamentul aprobă OUG 101/2007, dar cu modificări! Iar modificarea ESENȚIALĂ este aceea că se înlătură abrogarea articolului 61 alin. 1 din Legea Petrolului nr. 238/2004!
Cu alte cuvinte, se revine – prin LEGE! – la forma inițială a art. 61 alin. 1 din Legea Petrolului din 2004, articol care prevedea păstrarea acordurilor petroliere anterioare!
…Și aici, dragi români, este CHEIA!
Noul acord petrolier din 2008 – cel de concesiune – a fost făcut posibil tocmai prin OUG 101/2007, care abroga prevederea din Legea Petrolului conform căreia vechile acorduri petroliere rămâneau valabile așa cum fuseseră încheiate inițial. Însă Legea 262/2009 (privind aprobarea OUG 101/2007) anulează acea modificare adusă Legii Petrolului prin OUG 101/2007. Prin urmare, SE REVINE la prevederea conform căreia acordurile petroliere rămân în vigoare așa cum au fost încheiate inițial!
Ca atare, Acordul petrolier din 2008 (cel de CONCESIUNE, care vorbește doar despre REDEVENȚE) este NUL! În vigoare rămâne, în mod real și conform legii, tot Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992 (cel prin care obținem 45% din ce se extrage, din RESURSA EFECTIVĂ)!
…Iar asta schimbă TOTUL!
Practic, conform art. 61 alin. 1 din Legea Petrolului, toată legislația ulterioară în materie (inclusiv actuala Lege Offshore) nu afectează Contractul de Împărțire a Producției din anul 1992!
…Acum, ÎNTREBARE: Vor prelua colegii mei din Parlament și din Guvern ce scriu eu aici, această demonstrație cât se poate de limpede? O va prelua și presa? O va prelua societatea civilă? O va prelua societatea românească în general, punând presiune publică pe decidenți? Sau vom continua să ne plângem și să nu întreprindem nimic?
Deunăzi, mă întreba cineva de… „măsuri concrete”. Iată ceva cât se poate de CONCRET: dacă statul român e cu adevărat interesat, dacă societatea românească e cu adevărat interesată, atunci se va face multă vâlvă în jurul demonstrației de mai sus. Dacă nu, atunci înseamnă că tocmai lucrurile cu adevărat concrete nu ne interesează…
P.S. Urmează cel de al doilea subiect esențial: #PROTOCOALE. Tot fără menajamente…”