România golită de resursele de petrol și gaze offshore!
Statul român cedează resursele tării in ciuda faptului că reglementările UE ii dă dreptul să legifereze și sa stabilească prevederile referitoare la impozitarea directă a corporatiilor gen OMV.
Platforma petroliera marina (public domain)
Intr-o postare pe Facebook, Dan Chitic furnizează o serie de detalii cu privire la legislatia defectuoasă ce privează România de la a beneficia de un nivel pertinent al redeventelor petroliere.
“Cui îi mai pasă de România?” – mă întreb de 4 luni încoace… și atrag atenția ca suntem martorii impasibili la o tentativă de trădare națională: resursele de petrol și gaze offshore ale României sunt pe cale să fie cedate gratuit corporațiilor!
La începutul lunii martie arătam că “Statul român renunță în fața corporațiilor la un atribut al suveranității sale, acela de a legifera și a stabili în materia prevederilor referitoare la impozitarea directă, știut fiind că la nivelul UE reglementările fiscale cu privire la impozitele directe sunt stabilite la nivelul fiecărui stat membru în funcție de necesitatea de resurse a acestora.
Mai mult, la același articol 18 se prevede și că, “începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, prevederile Ordonanței Guvernului 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale (…) nu se aplică titularilor de acorduri petroliere referitoare la petrol perimetre petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Această din urmă ordonanță de la care se cere a se face excepție este una dintre puținele măsuri legislative care este de natură a duce un avantaj statului român, ea prevăzând: “(1) Operatorii economici, inclusiv filialele acestora și/sau operatorii economici aparținând aceluiași grup de interes economic, care desfășoară efectiv atât activități de extracție, cât și activități de vânzare a gazelor naturale extrase din România pe teritoriul național, în marea teritorială, în zona contiguă și/sau zona economică exclusivă a României din Marea Neagră, sunt obligați la calcularea, declararea și plata impozitului asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementarii prețurilor din sectorul gazelor naturale, impozit stabilit în condițiile prezentei ordonanțe. (2) Impozitul prevăzut la alin. (1) este de 60% din veniturile suplimentare, așa cum acestea sunt determinate potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta ordonanță, din care se deduc redevențele aferente acestor venituri, precum și investițiile în segmentul upstream”. Cu alte cuvinte, corporațiilor care extrag zăcămintele românești de pe platoul continental al Mării Negre nu doar că nu li se vor putea modifica reglementările fiscale în viitor, dar și în prezent le sunt aplicabile exclusiv cele favorabile.
Și cum asta nu ar fi suficient, la art. 19 găsim în propunerea legislativă următorul enunț: “În situația în care titularii acordurilor petroliere referitoare la perimetrele petroliere offshore aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligați să plătească orice sume percepute de autoritățile publice în plus față de sumele care ar fi fost datorate în conformitate cu prezenta lege, aceștia vor fi îndreptățiți la un credit fiscal integral calculat anual pentru sumele suplimentare achitate; creditul fiscal va fi acordat în forma unui drept de restituire la nivelul cheltuielilor sau costurilor pe care titularul le are prin plata sumelor suplimentare prevăzute în prezentul alineat”!!! Mai pe înțelesul nostru, legea ce urmează a intra în vigoare în lipsa unei reacții publice virulente urmează să producă efecte retroactive, corporațiilor petroliere urmând să li se aplice aceste prevederi fiscale de la începutul activității lor, iar sumele deja plătite cu titlul de impozite devenind “creanțe fiscale cu drept de restituire, în sensul Legii 207/2015”, ceea ce înseamnă că în următorii ani aceste companii nu vor avea nimic de plătit statului român… ba chiar vor putea solicita să li se ramburseze sumele deja plătite cu titlul de impozite în baza unor legi ce erau și sunt în vigoare, dar vor fi devenit lipsite de vlagă în fața coloșilor petrolieri.
Acum, dacă ținem neapărat, putem încerca să calculăm și câte impozite vom avea de “rambursat” corporațiilor dacă vom avea în vedere că producţia de gaze offshore a fost de 686.250 mii mc (12,64% din producția totală de gaze a României în acest moment) în primul semestru din 2017, iar producţia de ţiţei offshore a fost de 122.496 tone, în primele şase luni ale anului trecut…”
Și cu toate astea… hotărârea unor politicieni de a ceda suveranitatea și #resurse le acestei țări pare nestrămutată…”