Alegeri vs. referendum – cateva diferente notabile
Avand in vedere manipulările grosolane care si-au facut loc in spatiul public ca urmare a controversatului referendum pentru familia traditionala, merita precizate cateva argumente care arata principalele diferente dintre alegeri si referendum.
Alegeri vs. referendum (foto: roaep.ro)
Alegerile la termen (sau anticipate, când e cazul) au rolul de a selecta dintr-un număr de candidați un grup de persoane care vor îndeplini ceva funcții publice: președinte, parlamentar, primar, consilier local sau județean, etc. Alegerile se organizează la intervale de timp regulate și rezultatul lor este validat indiferent de prezența la vot. Ele au o temă fixă (administrarea politică a țării, orașului, județului, etc.), iar cine nu se prezintă înseamnă că nu este interesat de acest aspect. Iar a nu te interesa cum este administrată comunitatea din care faci parte denotă într-adevăr un grad mare de indolență cu efecte serioase pe termen lung, dacă se generalizează.
Pe de altă parte, un referendum este organizat ocazional, pentru consultarea populației asupra unor teme considerate de interes general într-o comunitate. Acest tip de consultare poate fi, din punct de vedere conceptual, de două feluri:
1. Se dă contextul X și trebuie (musai) să luăm o decizie. În urma unei analize, s-au restrâns posibilele soluții la un set de 3 cazuri, A, B, C. Atunci venim și facem un referendum cu întrebarea „care din opțiunile A, B, C vi se pare potrivită în contextul x?”.
2. Un grup semnificativ de oameni (fie în mod direct, prin strângere de semnături, fie prin reprezentații săi politici) ajunge la concluzia că un aspect X reglementat deja (președinte validat prin alegeri sau vreun articol de constituție) trebuie schimbat. Și atunci se organizează un referendum cu o întrebare de tipul „Sunteți de acord cu schimbarea lui X?”.
Acum, diferența între cele două tipuri de referendum de mai sus este una fundamentală. Primul tip este similar ca și paradigmă cu alegerile: avem de luat o decizie, hai să consultăm populația. Cine vrea să participe bine, cine nu, treaba lui. O decizie sau alta vom lua oricum. Al doilea tip este referendumul de tipul celor care se practică în România. Acolo nu e musai să luăm o decizie. Dacă majoritatea populației decide că X (aspectul supus evaluării) este ok, atunci nu e nevoie de nici o schimbare. Este fix motivul pentru care, în astfel de cazuri s-a introdus noțiunea de ‘cvorum’, reprezentând un număr minim de participanți care să legitimeze schimbarea respectivă. Nerealizarea cvorumului duce la invalidarea referendumului pe motiv că tema propusă (schimbarea lui X) nu este una considerată oportună. Iar din punct de vedere logic, lipsa de relevanță a unei teme se exprimă atât prin conștientizarea și respingerea ei, cât și prin dezinteresul total asupra temei respective. Așadar, logica acestui tip de referendum este ca întrebarea să aibă doar un singur răspuns „DA” iar cvorumul să fie fixat la 50%+1 din electorat. În acest fel, se validează o schimbare numai dacă majoritatea celor cu drept de vot o girează.
Așadar, mizeria actuală de „referendum pentru familie„, cu răspuns multiplu (Da și Nu) și prag de validare de 30% este un simulacru la adresa democrației, fără nici o bază logică. Este o găselniță ca multe altele a unei clase politice de doi bani. Iar cei care îmi aruncă în nas că „participarea la acest tip de referendum este chintesența democrației”, duceți-vă, vă rog, și cântați pe la alte mese, pe unde lumea are mintea mai odihnită… ori sunteți proști, ori foarte ipocriți 🙂
P.S. Iar în caz că nu e clar din polologhia de mai sus, a mă îndemna să particip la un referendum de acest tip înseamnă a mă îndemna să vă validez opinia. Ceea ce este imoral într-o democrație (de care văd că vă pasă așa, dintr-o dată). Ba chiar ilegal. O știe și Dragnea…
Sursa: Facebook