Traian Băsescu isi incheie calatoria in Republica Moldova cu vizita la Soroca si declaratie de presa la Chisinau

Simon spune:

Faci tu ce faci Dănuțe, și iar mă întărâți la o postare lungă pe aici, despre mătrășelile făcute în trecut de DumneZeus-ul tău ordinar, pe lângă proasteala dată Basarabenilor că-i bagă în Europa…
Lasă-i la o parte pe proștii ăia Șoldoveni-Soroceni, că tot cu Rușii lor de Dodon și Usatăi rămân prostiți acolo. Pay attention here:

Una din legăturile lui Tiranului tău de Scâr Băse cu oamenii Mossad-ului se realizează şi prin fiica sa cea mare, care are afaceri cu doi dintre aceştia, dar care au, însă, ca acoperire, identităţi arăbeşti. Se pare că ea i-a cunoscut chiar prin marinarul său, cînd aveau afaceri cu primăria.
Aceşti arabi făceau parte din reţeaua instalată şi condusă în România de către „libanezul” Mike (Michael) Nassar şi fratele acestuia, Eli (Elias), care făcuseră parte din miliţiile creştine libaneze create şi finanţate de către Mossad în Liban. Prenumele acestor doi fraţi, mai ales al celui mai mic, îi arată a fi mai degrabă evrei, decît arabi. În mod curios, Eli Nassar vorbea chiar foarte bine româneşte. Mike Nassar fusese unul dintre comandanţii falangelor creştine libaneze, care au sprijinit ofensiva militară israeliană în sudul Libanului. El a fost implicat direct în asasinarea celor 2.000 de palestinieni din taberele Sabra şi Shatila din Liban, la ordinul generalului de aviaţie de atunci, Ariel Sharon, ajuns mai apoi ministru de Externe şi, pînă de curînd, premier al Israelului.
Iar Dănuțe într-o perioadă, Mike Nassar a devenit omul lui Virgil Măgureanu, cînd acesta conducea Serviciul Român de Informaţii, furnizîndu-i informaţii (sau poate intoxicîndu-l) despre reţelele arăbeşti din România şi activităţile acestora. A fost remarcată curioasa coincidenţă cum Măgureanu, ca om politic, și șarpe Băsist mai tîrziu, a ajuns omul lui ScârBăsescu (căruia i-a predat partidul pe care-1 crease, Partidul Noua Românie, intrînd astfel în Partidul Democrat), tot aşa cum informatorii săi „arabi” au devenit partenerii de afaceri ai fiicei primarului ScârBăsescu. Fraţii Nassar veniseră în România pentru a face afaceri cu armament şi ţigări. Ei au intrat pe piaţa românească a ţigărilor, obţinînd de la Londra monopolul mărcilor Kent, Lucky Strike, Pall Mall şi Viceroy. Cum spunea Mike Nassar în convorbirea cu Măgureanu, importul de ţigări la nivelul României, prin toate reţelele, se ridica în 1993, la 30-40 milioane de dolari pe lună. Firmele fraţilor Nassar acţionau, însă, sub oblăduirea protecţiei structurilor din armată, cu care efectuau operaţiuni clandestine (zise speciale) de export de armament românesc. O înregistrare făcută la sfîrşitul anului 1993, într-o vilă din Poiana Braşov, redă discuţia secretă dintre Virgil Măgureanu şi Mike Nassar. Translatorul discuţiei dintre directorul SRI şi libanez era col. Dragoş Caraiman. Cu această ocazie, Mike Nassar încerca să-şi justifice în faţa şefului SRI, destul de stîngaci, relaţiile cu Mossad-ul, ceea ce pentru Virgil Măgureanu nu erau, oricum, un secret:
„Pentru că eu ştiu din Liban, Israel – că 20 de ani de război în Liban eu am fost în legătură cu toate Serviciile de Informaţii şi în toate operaţiunile cu armament în operaţiunile cu Serviciile de Inteligenţă, deci am fost în legătură cu Mossad -ul… pentru că ştiţi că oriunde nu poţi să faci nimic fără…, este imposibil de făcut astfel de operaţii fără permisiunea lor, în Israel, în Liban.. Sînt de 2 ani de zile în Constanţa, şi am cumpărat pînă acuma de milioane… am adus mulţi bani lichizi, şi ştiţi cît este de dificil să aduci bani”. În momentul cînd plăţile în schimbul armamentului, au mceput să se facă în baxuri cu ţigări, iar acestea să fie comercializate pe piaţa românească, reţeaua Nassar a intrat în conflict cu celelalte filiere de traficanţi, infiltrate anterior în România, şi alcătuite din arabi adevăraţi, mulţi din aceştia cunoscînd bine România din timpul ultimei perioade a regimului Ceauşescu. Desfacerea mărcilor de ţigări aduse de fraţii Nassar a ajuns să concureze mărcile al căror monopol îl deţinea „Prinţului Banatului”, celebrul Zaher Iskandarani, precum şi asociaţilor acestuia, mărcile Camel şi Monte Carlo (În 2005, cînd preşedinte a ajuns Janghina ta de Tiran ScârBăsescu, a cărui fiică este asociată în afaceri cu „libanezii” din reţeaua Nassar, duşmanii de interese pe piaţa ţigărilor ai lui Zaher Iskandarani, acesta a fost arestat, în cadrul mai largii campanii a autorităţilor române împotriva afaceriştilor arabi şi musulmani). Pînă în momentul lansării reţelei Nassar pe piaţa românească a ţigaretelor, reţelele de traficanţi arabi îşi stabiliseră o înţelegere şi îşi delimitaseră riguros teritoriul. Atît la mărcile de ţigări, cît şi pe zone de desfacere.
Dacă fraţii Nassar se bucurau de protecţia structurilor informative ale MApN (unde activa Sergiu Medar, numit mai apoi, în 2005, de către ScârBăsescu la secretariatul CSAT şi şef al Departamentului Naţional de Securitate), Zaher Iskandarani avea protectori în sferele politice înalte ale Regimului Iliescu, protectori ce au declanşat „hold-up”-ul asupra unor depozite ale armatei, unde au fost descoperite ţigările Kent ale reţelei. Eli Nassar a fost arestat, iar în presă a izbucnit scandalul cunoscut mai apoi ca Ţigareta 1. Astfel Dănușkule, cei ce declanşaseră acţiunea penală nu ştiau că aveau de a face cu oamenii Mossad-ului. 🙂
În faţa instanţei au compărut doar oamenii din „eşalonul doi” al afacerii, precum gen.mr. Valeriu Ursu, directorul general ai regiei Romtehnica, şi alţii, condamnaţi cu suspendare, în 1997. Fostul ministru al Apărării, gen. Nicolae Spiroiu, a afirmat că Eli Nassar ar fi fost eliberat la intervenţia directă a lui Virgil Măgureanu, şeful SRI-ului.
Trebuie Dane precizat că la comanda Direcţiei de Înzestrare a Armatei se găsea în acea perioadă gen. mr. Florentin Popa, un personaj al cărui nume a mai fost asociat operaţiunilor speciale ale Mossad-ului în România. El apărea, astfel, în anturajul celebrului deja Shimon Nahor (fost viceamiral al armatei israeliene, care din 1993 a continuat în România traficul de armament, după trecerea în adormire a reţelei Nasser), alături de lt.col. Hary Ene de la SRI şi Kuki Boris- lavski (consilier al ministrului Apărării Victor Babiuc, cumnat al lui Petre Roman). De altfel, Babiuc (evreu clandestin la rîndul său), un apropiat al lui ScârBăsescu, a fost şi mai este un înverşunat promotor al intereselor israeliene în România, nu o dată fiind în slujba acestora, numele său fiind direct asociat israelianului Nahor (fost Herşcovici) a mai desfăşurat şi alte „activităţi internaţionale”, despre care nu a vrut niciodată să vorbească, deoarece „sînt secrete ale Statului Israel”, pretindea el. Atunci cînd el a fost arestat de procurorii români, a fost finalmente eliberat, căci „Au fost intervenţii foarte mari la toate nivelele, din partea Israelului, inclusiv viceministrul israelian al Apărării, senatori, oameni de afaceri, preşedintele Israelului Ezer Weizman personal a discutat cu preşedintele Emil Constantinescu…”. Amănunte în lucrarea Războiul nevăzut evreilor sionişti cu românii). Căderea unor capete din armată în 1992 în urma scandalului Ţigareta 1, nu a făcut decît să întărească echipa pro-israeliană, căci colonelul Toma, fost director de importuri pe „relaţia Israel” la Romtehnica, este avansat director general, aceasta fiind o perioadă în care România demara seria nesfîrşită de achiziţii de armament israelian (relatarea pe larg în „Mossadul şi tehnica militară românească“, CaP-13 din Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii, 2004)
În timp ce fraţii Nassar părăseau România în 1993, mutîndu-se la Moscova, pentru a desfăşura acelaşi tip de afaceri, lăsau la conducerea afacerilor „libaneze” pe cei doi „asociaţi” ai lui Mike Nassar, cu care a intrat în relaţii comerciale fiica marinarului spurcat: Wael El Ghadban şi Karim Allan Bandack.
Datorită celor doi „asociaţi” lăsaţi de Nassar la Bucureşti, El Ghadban şi Allan Bandack, a ajuns fiica matrozului să deţină magazinul La Casa del Habano, de la parterul Hotelului Athénée Palace Hilton, investiţie estimată la cca. 1 milion de dolari.
Casa del Habano este franciza preluată de societatea Brands International SRL. Firma face parte din grupul de companii controlate de El Ghadban (Acţionarii societăţii Brands International sînt firmele Top Brands Distribution şi Allanco Holding. Societatea Allanco este patronată de Karim Allan Bandack. La Registrul Comerţului din Cuba, firma Allanco Holding SA figurează ca distribuitor de havane în România, prin preşedintele ei, Karim Allan Bandack. Sediul societăţii Allanco se află în Lutry – Elveţia). În luna mai 2004, El Ghadban călătorise cu un paşaport românesc în Cuba, unde a participat la o licitaţie de havane, organizată de guvernul cubanez. În exact acelaşi interval, ScârBăseasca a făcut o vacanţă de afaceri în Cuba, în compania lui Bandack, pentru a prelua reprezentanţa La Casa del Habano.
Fiica poponarului portuar nu pierde nici festivalul havanelor din 2005, din Cuba, relata presa cubaneză – ea însăşi proprietara unui magazin La Casa del Habano, deschis în sistem franciză la Hilton Athénée Palace din Bucureşti, a susţinut în faţa celorlalţi participanţi valoarea havanelor cubaneze: „Noi încercăm să le explicăm oamenilor că nu este vorba despre o denta, ci despre un mod de viaţă. Este un lux, ceva relaxant pentru sfîrşitul unei zile aglomerate”, a spus ScârBăseasca. Organizatorii evenimentului Habanos Cigar Festival au promis o săptămînă „de delir” plină de distracţie, concursuri, nopţi de cocktailuri şi vizite pe plantaţiile de tutun şi în fabricile unde sînt făcute cele mai apreciate trabucuri din lume. Actuala ediţie a festivalului, cea de-a 7-a, este dedicată împlinirii a 160 de ani a mărcii Partagas, una dintre cele mai cunoscute pe piaţa havanelor”.
El Ghadban, prin firma Top Brands Distribution, distribuie ţigările fabricate de societatea Philip Morris, cu care are un contract din octombrie 2002. Ghadban conduce din umbră toate activităţile grupului TBD din România, din poziţia de consultant, şi nu apare ca acţionar decît la firma Palesta Impex SRL, implicată direct în contrabanda Ţigareta 1.
La început, ScârBăseasca a lucrat pentru firma de avocatură Ştefănică, Osmani & Partners. Intre patroana firmei de avocatură, Patricia Osmani, şi Karim Bandack (cu care ea s-a deplasat în Cuba) existînd o relaţie intimă. Mai apoi, Bandack a angajat-o pe fiica primarului general al Bucureştilor, Tiran ScârBăsescu, pe post de consultant la firmele sale. Încasează, astfel, un salariu lunar de circa 3.800 de euro, de la firma lui Bandak, Top Services.
Această firmă însă, Top Services SRL, patronată de Karim Allan Bandack, derula afaceri cu primăria tăticului tău Dănuțule, de ScârBăselu, cum ar fi proiectul de instalare a 1.200 de chioşcuri cu toalete ecologice în Bucureşti. Interesant este că firma are şi acelaşi sediu cu cea care distribuie ţigările Philip Morris Top Brands Distribution. Pe chioşcuri s-au instalat panouri publicitare, iar afacerea panourilor a fost coordonată de același scârnav odios de ScârBăsescu, pe vremea cînd mai conducea haotic și hoțomanic destinele Primăriei Municipiului Bucureşti. Doar patru panouri publicitare, a cîte 1,6 metri pătraţi, aduc venituri de peste 7,5 milioane de dolari anual.
Se pare că, ulterior, în 2004, Bandack a sprijinit substanţial campania electorală a lui ScârBăsescu. Ca să vezi și tu Dănuțe, ce finanțări de la ce indivizi super-dubioși primea Zeusul tău încă de atunci… 😉
PS: Pe 8 martie 2002, Mike Nassar, creatorul grupului „libanez” controlat de Mossad a fost asasinat în Brazilia, la Sao Paolo, împreună cu soţia lui, cu o armă cu amortizor, în timp ce-şi făcea plinul la o pompă de benzină.
Asasinul n-a fost descoperit şi putea fi un membru al Hezbollah (care s-a răzbunat astfel pentru omorîrea palestinienilor de către Nassar aflat în slujba Mossad-ului), dar presa americană a speculat că asasinul pare să fi fost chiar un alt agent Mossad, israelienii temîndu-se că Nassar ar putea depune mărturie împotriva lui Sharon, pentru crimele de la Sabra şi Shatila, în procesul care urma să aibă loc la un tribunal internaţional din Belgia. 🙁